George I Rakoczi: O figură istorica remarcabilă și moștenirea sa în Transilvania
Transilvania, bijuteria istorică și culturală a României, cunoscută pentru peisajele sale fermecătoare și atmosfera autentică, a fost martor al dezvoltării civilizației și al unor povești inedite. Istoria României nu putea fi scrisă fără conducătorii regiunilor care și-au dat viața pentru țara lor, domnitori, voievozi, principi, rămânând figuri marcante pentru spațiul românesc. Printre acești lideri marcanți se numără și George I Rákóczi, singurul principe al Transilvaniei numit în Sighișoara, un oraș care îl reprezintă cu mândrie. El a promovat calvinismul și a susținut diversitatea religioasă în timpul domniei sale.
Viața lui George I Rakoczi.
George I Rákóczi s-a născut anul 1598, și a fost un personaj extrem de important pentru Transilvania secolului XVII. În jurul vârstei de 12 ani acesta a fost trimis la Kosice, localitate care acum se află pe teritoriul Slovaciei. Acolo a copilărit, împrietenindu-se cu Gabriel Bethlen și Garbriel Bathory, destinul aducându-i pe toți 3 împreună ca ulterior întâmplarea să fie ca fiecare dintre ei să dețină pe rând tronul Transilvaniei. Tatăl principelui, Sigismund Rakoczi, a fost pionierul de seamă al familiei, fapt arătat de multele evenimente la care a participat cu onoare, și care i-au adus titlurile cuvenite.
Acesta a luptat în slujba Casei de Habsburg devenind căpitan, mai târziu primind și titlul de baron și a condus și supravegheat protecția mai multor cetăți din diversele regiuni ale Imperiului Habsburgic. Între anii 1607 și 1608 a ocupat funcția de Prinț al Transilvaniei cu sprijinul lui Stephen Bocskai, care a fost susținut la rândul său de otomani. Un lucru foarte puțin cunoscut despre tatăl lui George Rakoczi, Sigismund, este faptul că a avut o contribuție semnificativă, sprijinindu-l pe preotul calvin Gaspar Karoly, în publicarea biblie integrală în limba ungara – „Vizsoly Biblia” în anul 1590, iar înainte de aceasta fiind publicat și tradus noul testament în limba ungară în anul 1541. Fiul îi calcă pe urme tatălui susținând financiar tipărirea pentru prima dată a Noului Testament în limba română. Tradiția s-a păstrat în familia Rákóczi, iar valorile s-au transmis mai departe succesorului la tron ca principe al Transilvaniei, George II Rákóczi, care a promovat aceleași politici de independență antihabsburgice, dar mai ales antiotomane, chiar aruncându-se într-o luptă curajoasă de a cuceri Polonia, plan care, însă, a eșuat.
Domnia lui George I Rákóczi.
Transilvania, asemenea țărilor balcanice, Valahia, Moldova și Ungaria, era vasală Imperiului Otoman. Din cauza indiferenței totale față de cine ar conduce Transilvania la nivel local, Poarta Otomană a trimis două numiri distincte pentru poziția de principe: George Rákóczi și Stefan Bethlen.
În anul 1630, la Sighișoara, avea loc un eveniment de importanță majoră pentru istoria Transilvaniei, dar și a României, mai precis, George I Rákóczi devenea principele Transilvaniei, singurul încoronat aici, câștigând în fața contracandidatului său. El a succedat la tronul Transilvaniei chiar în locul văduvei prietenului său din copilărie, Gabriel Bethlen, după trecerea acestuia în neființă. După moartea lui Bethlen, Transilvania a fost condusă pentru un an de către văduva acestuia, Ecaterina de Brandenburg. Un lucru interesant este faptul că Ecaterina fusese adusă în țară de către George Rákóczi la cererea prietenului său Bethlen, principele jucând un rol intermediar în cererea în căsătorie pe care Bethlen l-a rugat să o facă în numele său. Ecaterina de Brandenburg, ca principesă demisă, a avut dreptul să citească în fața Dietei de la Sighișoara actul de numire al noului principe, George Rákóczi.
Timp de 18 ani, Principatul Transilvaniei a cunoscut un regim absolutist, bazat pe averea și sprijinul Porții, dublat de tendința de răspândire a Calvinismului. Domnia lui George Rákóczi a adus multe beneficii regiunii, precum o înflorire economică remarcabilă, afirmare politică și culturală în Transilvania, sub suzeranitate otomană.
George Rákóczi are și o scurtă implicare în Războiul de Treizeci de Ani alături de protestanți, însă intervenția sa este rapid înăbușită de Poarta Otomană, care nu dorea ca un stat vasal să intervină în chestiunile religioase ale creștinismului. În linii mari, domnia lui George Rákóczi s-a bazat pe o structură militară bine organizată și o încercare politică de neutralitate față de otomani, dar și de habsburgi. O trăsătură semnificativă este promovarea intensă a calvinismului. În acest scop, el a acordă populației independența în alegerea religiei, inclusiv serbilor/iobagilor. Calvinismul sprijinea folosirea limbii materne atât în liturgie, cât și în învățământ, pentru toate comunitățile zonei: maghiari, români și sași.
Una dintre principalele direcții politice ale lui Rákóczi a constat în menținerea și dezvoltarea relațiilor diplomatice solide cu Țara Românească și Moldova. Această abordare a fost menită să asigure stabilitatea în relațiile cu țările vecine și să creeze o alianță pe termen lung în fața potențialelor amenințări externe. Acesta a încheiat în acest scop tratate de alianță cu Matei Basarab (1635, 1636, 1640), pe care l-a ajutat să ocupe și tronul Țării Românești, și cu Vasile Lupu, domnul Moldovei (1638, 1646).
George I Rákóczi și spațiul religios în Transilvania.
Printre multele lucruri pe care principele le-a făcut în timpul domniei sale, un aspect esențial pentru comunitatea română din Transilvania a fost dreptul de a-și menține religia ortodoxă, indiferent de apartenența stăpânului feudal. Acest pas a fost influențat de normele legale din Transilvania, unde țăranii (inclusiv iobagii) se bucurau de mult timp de libertate religioasă. În această manieră, iobagii provenind din diverse etnii (maghiari, secui, români sau sași), nu erau obligați să adere la catolicism, calvinism, luteranism sau unitarianism, chiar dacă proprietarul domeniului se închina unei dintre aceste religii și avea dreptul de a ridica o biserică pe terenul lui.
Situația era una cu totul specială, iar în vederea protejării și popularizării calvinismului și a reformiștilor în fața catolicismului, Rákóczi a susținut și a încurajat practicarea ortodoxiei, ajungând chiar să tipărească prima versiune a Bibliei în limba română, la Balgrad (astăzi cunoscut sub denumirea de Alba Iulia), deși era vorba doar de Noul Testament. Astfel, în anul 1648, preoții români din Transilvania au avut pentru prima oară în mâinile lor o Biblie scrisă în limba română.
Un exemplar din Noul Testament datând din 1648 este expus permanent în orașul unde George Rákóczi a fost numit principe al Transilvaniei, Sighișoara, mai precis la Casa Armelor și Hărților. De asemenea, acolo pot fi găsite și o parte din monedele emise de el, dar și de alți principi ai Transilvaniei din acea perioadă, inclusiv de către prietenii săi din copilărie, Gabriel Bathory și Gabriel Bethlen.
În timpul mandatului său, au fost tipărite cele mai multe cărți în Principatul Transilvaniei. George Rákóczi a încetat din viață în anul 1648 și a fost înmormântat în Catedrala din Alba Iulia.
Vizitează Casa Armelor și Hărților și explorează o colecție istorică de hărți, arme și monede cum nu ai mai văzut până acum!
Dacă urmează să vizitezi Sighișoara, îți recomandăm să vizitezi și Casa Breslelor, un obiectiv turistic special, plin de istorie, care cu siguranță te va impresiona.