Cetatea Sighisoara Program. Cetatea medievala Sighisoara si istoria sa.

Ești în căutare de informații despre Cetatea Sighișoara ? Ai ajuns în locul potrivit! În acest articol vei regăsi informații despre programul de vizitare al cetății, parcare, atracții, dar și informații despre istoria cetății.

ACCESUL ÎN CETATE - CETATEA SIGHISOARA PROGRAM

Pentru început, un lucru extrem de important pe care trebuie să-l cunoașteți când alegeți să vizitați Cetatea Sighișoara este legat de accesul în cetate. Acesta este gratuit și nu există un program standard de vizitare pe care trebuie să îl respectați.

PARCAREA

Un alt aspect este legat de locul de parcare al masinii. În Sighișoara găsiți mai multe locuri special amenajate unde mașina să fie în siguranță, apăsați aici pentru mai multe informații despre parcare și plată.

OBIECTIVE TURISTICE

Câteva dintre cele mai vizitate obiective din Cetatea Sighișoara sunt:

1. Casa Armelor este o colecție privată ce reunește și valorifică un număr impresionant de hărți, gravuri, desene, litografii, precum și una dintre cele mai mari colecții de carte veche din Transilvania și din țară.

Colecția cuprinde, de asemenea, un număr impresionant de arme, armuri și piese de numismatică de pe întregul mapamond începând cu perioada preistorică până în zilele noastre.

2. Casa Breslelor găzduiește o expoziție de unelte, echipamente și mașinării utilizate in urmă cu peste 100 de ani de meșteșugarii sași din Sighișoara și din împrejurimi.

3. Turnul cu Ceas, cel mai vizitat obiectiv, un adevărat simbol al cetății.

Apasă aici pentru intreaga listă de atractii turistice din cetate.

ACCESUL ÎN CETATE - CETATEA SIGHISOARA PROGRAM

PARCAREA

OBIECTIVE TURISTICE

Câteva dintre obiectivele turistice care merita vizitate în Cetatea Sighișoara sunt:

Casa Armelor este o colecție privată ce reunește și valorifică un număr impresionant de hărți, gravuri, desene, litografii, precum și una dintre cele mai mari colecții de carte veche din Transilvania și din țară.

Casa Breslelor găzduiește o expoziție de unelte, echipamente și mașinării utilizate in urmă cu peste 100 de ani de meșteșugarii sași din Sighișoara și din împrejurimi.

Turnul cu Ceas, cel mai vizitat obiectiv, un adevărat simbol al cetății.

Apasă aici pentru intreaga listă a atractiilor turistice din Sighisoara.

DESPRE SIGHIȘOARA ȘI ISTORIA SA

Sighișoara, sau „Perla Transilvaniei” cum mai este numită, este fără îndoială locul în care arhitectura și istoria se întâlnesc pentru a da viață orașului. Situat în județul Mureș și traversat de râul Târnava Mare, este unul dintre cele mai bine păstrate orașe medievale din Europa, cu un centru istoric înconjurat de ziduri maiestoase care în trecut jucau un rol foarte important în apărarea orașului.

Acum să ne îndreptăm privirea spre trecut pentru a descoperi care este povestea din spatele acestui loc idilic!

Istoria acestui colț medieval începe să fie scrisă, în anul 1280, când documentele menționau orașul sub numele de Castrum Sex, ulterior denumit Schespurch în 1298. Cei care au făcut posibilă întemeierea Sighișoarei au fost coloniști germani (sași) aduși în Transilvania pentru a apăra frontierele vechi ale regatului maghiar în secolele XII-XIII d.Hr.

Datorită poziționării sale la intersecția a două importante rute comerciale medievale, Sighișoara a cunoscut o dezvoltare relativ rapidă. Anul 1337 marca un eveniment foarte important al vremii, așezarea devenise capitala „Scaunului Sighișoara”, iar 30 de ani mai târziu, a primit statutul de „Civitas” (oraș).

Orașul de Sus din Sighișoara a început ca o așezare în jurul turnului-clopotniță al Bisericii din Deal, care inițial era un turn-locuință, însoțit de o capelă. Acest turn servea drept refugiu pentru locuitorii din partea de jos a dealului, în caz de pericol.

Dezvoltarea orașului a început după invazia tătaro-mongolă din 1241, când refugiul de pe deal a fost distrus. Evoluția a inclus construirea și fortificarea Bisericii din Deal și apariția Mănăstirii Dominicane în 1298. Mai apoi, pe întreaga colină au fost ridicate un zid circular și turnuri de apărare pentru protejarea acesteia. Lucrările au stimulat dezvoltarea meșteșugului de zidărie în piatră, fapt ce a rezultat înlocuirea treptată a gospodăriilor din lemn cu case din piatră.

Astfel, Sighișoara a început să semene tot mai mult cu cetatea medievală pe care o vedem astăzi. În partea de jos a dealului, de-a lungul pârâului Șaeș, au apărut case rurale care au avut parte de o metamorfoză datorată timpului.

Deși separate, cele două părți ale centrului istoric sighișorean au crescut și s-au dezvoltat împreună.

În ciuda nenorocirilor care au afectat Sighișoara, la începutul secolului al XVII-lea, regiunea și-a păstrat importanța pe scena politică a Transilvaniei. Din perspectivă politică, un aspect foarte important a fost faptul că dietele nobiliare ale Transilvaniei au continuat să aibă loc la Biserica din Dealul Cetății. La Dieta din 1631, Gheorghe Rakoczy I a fost ales principe al Transilvaniei, chiar în cadrul bisericii.

De-a lungul existenței sale, Sighișoara a trecut prin numeroase provocări, dar perioada cea mai dificilă a fost între anii 1601-1700. La începutul secolului al XVII-lea, cetatea a fost ocupată de secui, care au lăsat în urmă distrugeri semnificative. În 1712, au încercat din nou să invadeze orașul, dar au întâmpinat o rezistență eroică din partea locuitorilor. În acel secol, au avut loc patru cutremure majore și o epidemie devastatoare de ciumă. Cu toate acestea, poate cel mai dramatic eveniment a avut loc pe 30 aprilie 1676.

Informațiile despre această tragedie sunt consemnate în „cartea breslelor croitorilor”. Într-un timp foarte scurt, din cauza vântului puternic, focul a pus stăpânire pe 624 de gospodării și 120 de curți cu grădini, afectând Orașul de Jos, Cetatea și zonele adiacente. Pierderile au fost imense, iar mulți locuitori au fost tentați să părăsească definitiv orașul. În semn de comemorare, ziua de 31 aprilie a fost stabilită ca zi de rugăciune în Sighișoara. Incendiul a distrus majoritatea caselor din lemn din Cetate și Orașul de Jos, Biserica Mănăstirii și majoritatea turnurilor Cetății. Minunea prin care Biserica din Deal și a cele 5 turnuri rămase în picioare a avut un impact profund asupra aspectului actual al Cetății, determinând o amplă reconstrucție în care majoritatea clădirilor au fost refăcute din piatră și cărămidă, structura stradală a orașului a fost modificată, iar Turnul cu Ceas și-a primit aspectul actual prin renovare.

Un eveniment care a marcat semnificativ Sighișoara este Revoluția din 1848. În 1849 orașul a fost asediat de trupele generalului Bem, care au fost învinse de forțele rusești conduse de generalul și prințul rus Skariatin.

Sfârșitul Revoluției a adus după sine o perioadă de stabilitatea politică și modernizare economică pentru Sighișoara. Cetatea veche și-a pierdut complet importanța strategică, devenind doar un obiectiv turistic. Sași își pierdeau privilegiile, iar orașul a fost în mare parte colonizat de secui. Foștii iobagi au primit pământ, iar comerțul și meseriile au devenit mai libere. În acest context, breslele de meșteșugari, care odinioară erau fundamentul societății, au căzut în declin treptat, pierzând puterea politică și monopolul asupra producției. Locul lor a fost preluat de procesul de industrializare, în special în Orașul de Jos. Mici fabrici, respectiv, cele din domeniul textil și al alimentației, au înlocuit vechile ateliere. În 1884, breslele rămase au fost transformate în așa-numitele „corporații industriale”, care ulterior au fost desființate complet în 1940.

BRESLELE MEDIEVALE DIN SIGHIȘOARA

Povestea breslelor are o însemnătate aparte deoarece este strâns legată de dezvoltarea orașului. Chiar zidul din piatră care înconjura cetatea a fost construit de meșteșugarii organizați în bresle. Aceștia au fost extrem de implicați în munca lor, de aceea în secolul al XV-lea, zidul a fost extins la 3-4 metri, iar în următorii 200 de ani, anumite porțiuni au fost înălțate până la 15 metri.

Cele 14 turnuri ale Cetății au purtat numele breslelor care le-au construit, dintre care doar 9 se mai păstrează astăzi, precum Turnul cu Ceas, al Tăbăcarilor, Croitorilor, Fierarilor, Cojocarilor, Cizmarilor, Măcelarilor, Frânghierilor și al Cositorarilor. Alte monumente istorice notabile care poartă amprenta breslelor includ Scara Școlarilor, Casa cu Cerb, Casa Venețiană, Biserica Mănăstire, Biserica din Deal și Biserica Leproșilor.

Câțiva ani mai târziu, în 1376, regulamentele meșteșugarilor breslași din Sighișoara sunt reînnoite. Această prezență timpurie a breslelor, numărând aproximativ 19 în total, reflectă stadiul dezvoltării economice al orașului Sighișoara în perioada Evului Mediu și indică perioada înfloritoare pe care Sighișoara avea să o cunoască.

Conform documentului, Sighișoara, alături de Sibiu, Sebeș și Orăștie, găzduia diverse bresle, inclusiv măcelari, brutari, pielari, tăbăcari, cizmari, fierari (care includeau și categorii precum căldărari, rotari, săbieri, lăcătuși, făurari de ace și curelari), blănari și cojocari, mănușari, cuțitari, mantelari, funieri, țesători de lână, țesători de pânză, dogari și butnari, olari, arcari, croitori și trăistari. Numărul similar de bresle era prezent și în orașele germane precum Augsburg, Köln sau Strasbourg în acea perioadă. Cu timpul, reprezentanții acestor bresle au devenit tot mai influenți în administrația orașului.

Până la încheierea secolului al XIX-lea, în fiecare dimineață, o turmă de vite și porci pleca din Cetate, trecând prin poarta din partea din spate (numită Torle), pentru a pășuna. Astfel, Sighișoara a păstrat o atmosferă medievală și vechiul sistem de ordine al breslelor, caracterizat prin onoare și calitate, până în perioada târzie. În jurul mijlocului secolului al XIX-lea, orașul găzduia încă 628 de meșteri din diverse bresle.

Cu trecerea timpului, după anul 1875, au început să apară corporații și fabrici, care au devenit competitorii direcți ai breslelor, iar acestea din urmă au început treptat să se retragă din peisajul istoric.

Totuși, breslele nu au avut doar un rol economic. Așa cum a fost menționat anterior, ele au avut un aport semnificativ în construcția sistemului de fortificații al orașului, inclusiv a turnurilor și zidurilor. De asemenea, breslele au fost implicate în edificarea și menținerea bisericilor, școlilor, spitalelor și azilelor.

Astfel, atmosferă autentică medievală pe care astăzi Cetatea Sighișoara o are este datorată artizanilor sași.

ARHITECTURA UNUI ORAȘ DE POVESTE

Putem afirma că Sighișoara este un oraș cu adevărat special încărcat de însemnătate istorică. La întregul tablou se adaugă și arhitectura foarte bine conservată a acestui loc. Ceea ce noi vedem astăzi, nu este nimic altceva decât un efort constructiv care a avut loc relativ târziu, între secolele XVI și XVIII, mai ales după marele incendiu din 1676. Arhitectura din Sighișoara este predominant de stil Renaștere și Baroc. Dintre structurile arhitecturale gotice rurale, au rămas doar cele două biserici semnificative din Cetate: Biserica din Deal și Biserica Mănăstirii.

Începând cu secolul al XIV-lea, odată cu creșterea economică și a populației, a fost dezvoltat un sistem defensiv în oraș. În afara cetății de refugiu construită în secolul al XIII-lea pe vârful Dealului Școlii, s-a ridicat o primă incintă de protecție în jurul așezării de pe platoul inferior al Dealului Cetății, unde se află astăzi cele mai vechi monumente și instituții ale orașului. Sistemul defensiv, ulterior extins pentru a cuprinde întregul Deal al Cetății, includea un zid lung de 930 de metri, 14 turnuri de apărare și 5 bastioane de artilerie.

Arhitectura religioasă se clasifica pe aceeași treaptă precum cea militară. Deviza veche a orașului Sighișoara, „Nomen Domini turris fortissimo” („Numele Domnului este cel mai mare turn”), nu este întâmplătoare. În Sighișoara, în perioada cuprinsă între secolele XIV și XVIII, au existat 9 biserici, capele și mănăstiri active, deservind o populație medie de 4000 de locuitori. Dintre acestea, doar trei au supraviețuit până astăzi: Biserica Mănăstirii, Biserica din Deal și Biserica denumită a „leproșilor”.

În pofida intervențiilor din secolul al XIX-lea, care au adus modificări parțiale arhitecturii medievale, Cetatea Sighișoara continuă să fie recunoscută drept „cel mai bine conservat și frumos ansamblu de arhitectură medievală din centrul și sud-estul Europei.”

Concluzionând, Sighișoara este fără îndoială un puternic centru istoric, o piesă importantă din patrimoniul cultural al țării noastre și o amintire vie a meșteșugarilor sași!